Scânteia din Cotidianul Liniștit

Scânteia din Cotidianul Liniștit

• Model: DaVinci2

• Size: 1152 X 864 (1.00 MP)

• Used settings:

  • Prompt: „Scânteia” Lina lucra într-o cafenea-librărie adormită, unde cea mai mare emoție era dacă cineva lăsase o carte de poezie la secțiunea de romane. Și îi plăcea așa. Fără notificări. Fără algoritmi care să-i ghicească starea. Fără reduceri surpriză bazate pe sentimente pe care nici măcar nu știa că le are. Într-o zi, a descoperit o aplicație numită Scânteia. Nu era strălucitoare. Fără reclame. Fără urmărire. Promitea „o bucurie mică, exact când ai nevoie de ea” — un clinchet blând și un citat bun, un compliment, sau o amintire din galeria ta de poze. Nu făcea mare lucru, și exact asta o făcea specială. Primul mesaj pe care l-a primit era: „Ai supraviețuit fiecărei zile proaste de până acum. Destul de bune șanse, nu crezi?” A râs. A apăsat pe inimioara mică. Și a simțit un pic de căldură în piept. Da, era dopamină. Dar venea din bunătate. Din faptul că și-a amintit să se observe pe sine. Pe măsură ce treceau săptămânile, Lina a început să caute acea scânteie. Făcea plimbări mai lungi doar ca să vadă o floare care creștea între crăpăturile din trotuar. Trimitea mesaje cu glume vechi prietenilor. Lăsa bilețele anonime în cărțile din bibliotecă cu mesaje ca: „Contezi. În caz că ai uitat.” A realizat că adevărul nu trebuie să fie tare ca să fie real. Uneori, cel mai mic adevăr — că ești destul, chiar și azi — e suficient ca să plângi în cămara cu lapte de ovăz, între două ture. Și dopamina? Da, era acolo. Dar nu o stăpânea. Îi amintea că bucuria nu trebuie câștigată. Trebuie doar observată.
  • Upscale & Enhance: 0
  • Aspect Ratio: landscape